Sfecla de zahăr
Sfecla de zahăr (Beta vulgaris L.) rămâne una dintre culturile tehnice cu cea mai ridicată valoare adăugată în agricultura moldovenească, însă presiunea climatică acumulată în ultimul deceniu a reconfigurat profund parametrii de producție la nivel național.
Dacă înainte această cultură domina rotațiile agricole din nordul Republicii Moldova, ocupând suprafețe considerabile și asigurând materie primă abundentă pentru industria zahărului, succesiunea de sezoane agricole atipice a determinat o contracție semnificativă atât a arealului cultivat, cât și a randamentelor medii pe hectar.
Sezonul 2025 s-a dovedit deosebit de sever: deși suprafețele contractate se ridicau la aproximativ 13.000–15.000 de hectare, efectiv s-au confirmat doar circa 11.000 de hectare, din care aproximativ 5.000 de hectare au rămas nerecoltate la finele anului, parțial compromise. Alternanța îngheț–dezgheț a afectat structura rădăcinii, determinând pierderi de masă și reducerea conținutului de zahăr prin procese de degradare fiziologică, în timp ce creșterea nivelului de impurități tehnologice a diminuat calitatea materiei prime livrate la fabrici.
Perspectivele pentru sezonul 2026 rămân incerte: unii specialiști estimează un areal cultivat de maximum 7.000 de hectare, ceea ce ar acoperi doar 30–40% din necesarul intern de materie primă.
În aceste condiții, respectarea protocolului agrotehnic devine factorul determinant al viabilității economice a culturii. Datorită asistenței tehnice oferite de specialiștii Bioprotect, fermierii — clienții companiei — au obținut constant randamente superioare mediei naționale, demonstrând că managementul agrotehnic corect atenuează, cel puțin parțial, impactul variabilității climatice.
Rotația culturii. Echipa tehnică Bioprotect recomandă amplasarea sfeclei de zahăr după cereale păioase în special grâu și orz de toamnă — premergătoare care asigură un profil nutritiv echilibrat și o structură favorabilă a solului. Cultivarea după porumb sau floarea-soarelui nu este indicată: aceste culturi epuizează rezervele de azot și potasiu din sol și pot perpetua surse de infecție fungică.
Epoca și norma de semănat. Semănatul se execută primăvara, la atingerea temperaturii solului de 4–5°C la adâncimea de lucru, de regulă în intervalul 20–25 martie. Norma de semănat este de 120.000–140.000 semințe per hectar, calculată pentru a compensa germinația incompletă — influențată decisiv de rezerva de apă utilă din sol și de calitatea patului germinativ.
Fertilizarea. Stabilirea dozelor de fertilizare trebuie precedată obligatoriu de analiza agrochimică a solului. Pentru un obiectiv de producție de peste 60 t/ha, necesarul de substanță brută se situează între 800 și 1.000 kg/ha, fracționat și corelat cu fazele de absorbție maximă ale culturii.
Protecția fitosanitară. O producție calitativă presupune monitorizarea stării de sănătate a plantelor și a solului încă din faza de înființare a culturii, prin intervenții preventive și curative integrate în cadrul unui program coerent de protecție.
